marți, 24 mai 2016

Ecouri de la Moers Festival: The Liz, Jeremy Flower, Maja Osojnik & Patrick Wurzwallner, Dawn Of MIDI...

* De la festivalul german de la Moers din weekend-ul trecut, transmis integral live streaming” timp de 4 zile de canalul Arte Tv (care, mai lult de-atât, a și arhivat o parte din concerte, vizionabile oricând la ”Concerts” pe site!), am remarcat câteva performances”-uri de o mare forță expresivă:
* The Liz: "Book of Birds" (US/DE)
   - The Liz ”power trio”: Liz Kosack: keys | Liz Allbee: amplified tp | Korhan "Liz" Erel: computer, controllers. 
Fără album însoțitor, cel puțin deocamdată, de unde și marea surpriză pentru mine și a muzicii, textelor dar și a elementelor vizuale într-un concert care începe precum un spoken word” multimedia show al storyteller”-esei Laurie Anderson! 
Asistăm la geneza graduală a unui animal straniu ca din seria Alienînfricoșător” ar spune unii, fascinant” pentru alții...o pasăre preistorică se naște și se înalță ca o marionetă inversă, manevrată de jos (!) survolând scena odată cu muzica, la final preluând chiar ea rolul vocal. Cele 2 Lize autentice + una în travesti sunt protagonistele americane care s-au întâlnit la New York dar s-au mutat activând acum în centrul incontestabil al culturii europene care este Berlin...și ele însele (le facem jocul și-l asimilăm și pe turcul Kohran Erel drept o ea”, una dintre Lize) descriu cel mai bine, spunând așa: „un bogat și straniu amestec de mitologie, genuri și identitate, fluiditate, teroare și extaz se desfășoară în dinamica noastră improvizată -cu texte din Kathy Acker, Jean Cocteau, din antichitate și ale noastre proprii- n-am putea descrie mai bine, trebuie să veniți și să vedeți cu ochii voștri”. 
Imageria și proiecțiile video ale acestui show pe care-l văd acum a 3-a oară mi-au adus aminte cu dor și drag, pe lângă Laurie Anderson, de coperțile grupului Penguin Cafe Orchestra (capul-mască al Lizei Kosack) sau de arsenalul vast dominant scary” al californienilor veterani și intenționat rămași anonimi, The Residents.
http://concert.arte.tv/fr/the-liz-moers-festival

* Jeremy Flower (US): The Real Me“ (cu Carla Kihlstedt, Jon Evans, Matthias Bossi, Eliot Krimsky & EOS Chamber Orchestra), În primă audiție europeană în acest concert, un ciclu de cântece despre vârstă și îmbătrânire, focalizând nu atât pe ideea tinereții pierdute cât pe conștientizarea superiorității unor adevăruri perene ale vechilor înaintași și a tot mai dificilei separații care se poate face azi între ficțiune și realitate...Surpriza mea plăcută a fost mare doar în ceea ce-l privește pe nou apărutul autor J.F., (gtr & voc) din Boston care a scris și muzica și textele, cu siguranță un fan al vocalistei-violoniste și a numeroaselor ei proiecte...pentru că altfel, s-ar putae spune că-i vorba de un nou proiect al Carlei Kihlstedt & comp. extins la nivel de bigband, cu toate ingredientele specifice. Atașez un link și spre albumul cu același titlu:
http://concert.arte.tv/fr/jeremy-flower-moers-festival
http://www.keepalive.org/2015/the-real-me-preorder-and-record-release-show



* Maja Osojnik & Patrick Wurzwallner: Let Them Grow“ 
* Kaja Draksler & Susana Santos Silva (SL/NL & POR)
Două apariții feminine ambele originare din Slovenia, Maja fiind stabilită la Viena iar pianista Kaja în Olanda la Amsterdam. 
Prima a venit la Moers cu un show promovând ultimul album la care a lucrat circa 2 ani, bazat pe vocea sa baritonală aparte, lângă un pupitru compact cu claviaturi și devices-uri asociate + percuțiile diverse ale partenerului Patrick. Un stiptease” soul antopozofic, între chanson distrofic, mantra primordială și muzică concretă...no man's land” între arhaic și modern, improvizație și experimental, folk și industrial. Am acum 40 ani și tocmai când m-aș fi așteptat să înțeleg lumea din jur mai bine am uneori impresia că mă depășește și n-o mai înțeleg deloc, o simt adesea străină de mine și eu mă simt tot așa”. Impresii și gânduri ale autoarei care se reflectă în titluri ca Hello, i can not find my head”, Nothing is finished until you see it”, You might be inherently a part of the problem” sau „I was dying, so i am now probably dead” (!?) 
Pe albumul de studio, apărut ca LP & CD, paleta largă instrumentală e asta:
vocals, field recordings, paetzold bass recorder, e-bass, melodicas, toys, radios, glockenspiel, cassette recorders, abandoned pianos, installations tubes, electronic setup with dj cd player and different guitar pedals, electronics”
M-am mai ocupat de această artistă eclectică întro postare anterioară aici pe blog nu demult, corectată și completată chiar de ea, așa că odată cu aceste detalii v-o recomand din nou, inclusiv cu ceea ce am găsit între timp pe site-ul ei la secțiunea Unreleased sounds”:
http://maja.klingt.org/sounds
http://concert.arte.tv/fr/maja-osojnik-patrick-wurzwallner-moers-festival

Despre tinerele și talentatele Kaja Draksler (pian) & portugheza Susana Santos Silva (trompetă): 
This Love” se numește albumul lor editat recent la Clean Feed Records iar în concertul acustic bazat pe acest material, n-au folosit deloc aditive electronice.
Mi-au mai plăcut și alte concerte, de exemplu această formulă cu album lansat anul trecut:
* Dawn Of MIDI (Amino Belyamani, Aakaash Israni & Qasim Naqvi): Dysnomia” (2015)
E un trio mult comentat și interesant din Brooklyn acesta, cu muzicieni originari din Maroc, Pakistan și India, la clape și secție ritmică și cu o interpretare liber improvizată și minimalist-futuristică înglobând elemente afro, techno, trance & Drum’n‘Bass. „Nu există emfază în expresia solistică, melodie, adâncime și varietate a tonului. Nu există dialog. Totul e frumos, inteligent și pervers, în sensul bun”. scria New York Times.

http://concert.arte.tv/fr/dawnofmidi-moers-festival




Alte albume noi:
* Deadly Orgone Radiation - Power Trips” (Copepod, 2015)
Trio incisiv cu o muzică în spiritul festivalului avangardist de la Moers, cu James Sedwards guitar, Alex Ward guitar, alto sax și Weasel Walter drums, având mai multe conexiuni stilistice și de personal în trecutul recent cu membrii din Sonic Youth, Thurston Moore Band, Guapo, etc.





Amatorilor de jazzuri mai convenționale le recomand:
* Jack DeJohnette/ Ravi Coltrane/ Matthew Garrison: In Movement (ECM, 2016). 
E vorba de materialul care va sta la baza concertului trioului anunțat la ediția jubiliară Gărâna XX din luna iulie.
* Bill Evans Trio (with Jack DeJohnette & Eddie Gomez): Some Other Time: The Lost Session From the Black Forest” -2 CD- (Resonance Records, 2016)
* Cuong Vu & Pat Metheny: Cuong Vu Trio Meets Pat Metheny (Nonesuch, 2016)
* Pat Metheny: The Unity Sessions” -2 CD- (Nonesuch, 2016)
* Marcus Strickland’s Twi-Life: Nihil Novi” (Blue Note, 2016)
* Yellowjackets: Cohearence” (Mack Avenue, 2016)
* Oz Noy: Who Gives A Funk” (Abstract Logix, 2016)
Ilustră companie pe acest album pentru chitaristul israelian: John Medeski, Dweezil Zappa, Fred Wesley, Chris Potter, Robben Ford, Randy Brecker, Joe Bonamassa, membrii din Stevie Ray Vaughn's Double Trouble și vocalistul Corey Glover din Living Color. 


sâmbătă, 21 mai 2016

Animozități cu Niechęć și Rusconi & Fred Frith

* Niechęć (Poland): „Niechęć” („Animosity”) (2016)

Un disc de jazz „gotic” îl numea cineva intro cronică, un interesant tip de fusion” electronic i-aș zice eu albumului acesta instrumental dominat de sax și clape, foarte expresiv, mereu alert și incitant, al unui cvintet care dovedește că moștenește și duce mai departe tradiția clasicului Czesław Niemen sau a longevivului și eclecticului colectiv S.B.B. 
Combinația „dark cinematic music, prog-rock, post-rock, nu jazz, free jazz” etalată de la primul album de debut ”Smierc W Miekkim Futerku” ('A Punch That's Hard to Duck From') (2012), era măgulitor asociată de altcineva în media tânărului trio rezident la Paris numit Kandinsky Effect, cu 2 albume scoase la Cuneiform Records despre care-am scris și eu pe-aici anii trecuți. Maturizarea la acești polonezi s-a produs natural, mai ales componistic vorbind, în cei circa 4 ani, așa încât e greu de ales piese preferate de pe acest album lansat pe 1 aprilie. Alte repere asociate mai mult sau mai puțin stilistic și dovedind ca într-un joc de puzzle” o dată în plus, dacă mai era nevoie, diversitatea și nivelul ridicat al scenei jazzului actual polonez: Jazzpospolita, Chromosomos, Contemporary Noise Quintet, Pink Freud, Tatvamasi, Bester Quartet, Skalpel, Light Coorporation...
Componența:
Rafał Błaszczak – guitar
Michał Kaczorek – drums
Maciek Szczepański – bass
Tomek Wielechowski – piano and keyboards
Maciek Zwierzchowski – saxes and keyboards
La Gărâna XX în iulie e anunțat din Polonia grupul basistului Wojtek Mazolewski Quartet, cu promovarea celui mai nou album al formulei "Polka" (2015), în componența:
- Double Bass – Wojtek Mazolewski 
- Drums – Michal Bryndal, Qba Janicki
- Piano – Joanna Duda
- Saxophone – Marek Pospieszalski 
- Trumpet – Oskar Török

Coperțile albumelor Niechęć:























* Rusconi & Fred Frith: „Live in Europe” (+ 5 bonus) (LP/CD Qilin Records, 2016)

Fie și numai simpla prezență a maestrului veteran al „free rock”-ului, improvizației libere și pionier fondator al curentului 
Rock In Oppozition” cu Henry Cow + trupele derivate și artizan în found sounds” și fields recordings” -termeni tehnici și estetici mai greu de echivalat în românește- spune destul despre pianistul Stefan Rusconi ce-ar putea fi numit lejer un Esbjorn Svensson elvețian, cei 2 -Rusconi și Frith- întâlnindu-se și cântând de mai multe ori în ultimii ani (Elveția e foarte familiară lui Fred Frith din perioada activității sale acolo sub contract la fosta casă de discuri RecRec Music din Zürich). Dar desigur că la Fred Frith numai de simplă prezență” nu poate fi vorba, așa încât în afara pianului lui Stefan auzim timp de 80 minute sunete ingenioase, chitaristice și percusive, multe inventate și improvizate deobicei ad-hoc cu te miri ce are omul la îndemână! 
Chiar de la prima piesă, o temă cunoscută a lui Rusconi alternează cu pasaje în gamă de blues pentru a forma ceea ce devine în final Berlin Blues”. Apoi urmează inflexiuni asiatice în titluri sugestive ca Kaonashi” și  Yogya Trip”...iar Karen Revisited” reia o temă de pe albumul Murray Street" al trupei Sonic Youth din 2002 ce apare și pe Rusconi: „It's A Sonic Life” (2010). Albumul, deși plin de discrepanțe și atonalități e totuși fluent, chiar cinematic-peisagist în piese ca The Beginning” sau Alice In The Sky” (cea mai lungă piesă, cu titlul făcând trimitere la regretata Doamnă a jazzului spiritual, Alice Coltrane). La mine a ajuns via Internet o variantă digitală a albumului însumând peste 30 min. cu 5 piese-bonus printre care și o variantă la capodopera lui Peter Gabriel, balada Here Comes The Flood”.
Site-ul "www.discogs.com" localizează aici înregistrările: 
https://www.discogs.com/Rusconi-Fred-Frith-Live-In-Europe/release/8007564
”Live recordings from 12.10.2012 Moods Club in Zurich and 28.03.2014 at Rolf Liebermann Studios/NDR in Hamburg”...creditele fiind însă incomplete pentru că se aude în 2 piese o voce feminină grea”, absentă din lista de muzicieni de la Credits":
Bass, Vocals – Fabian Gisler
Drums, Percussion, Vocals – Claudio Strüby
Guitar – Fred Frith
Piano, Synthesizer, Vocals – Stefan Rusconi
Dilema e lămurită aici: https://rusconi.bandcamp.com/album/live-in-europe...unde aflăm numele vocalistei prezentă doar în sesiunile din Hamburg, nimeni alta decât veterana Norma Winstone (74 ani), de anul trecut văduva pianistului englez John Taylor. Coperta albumului e realizată de artistul ceh František Skála.




Rusconi Trio e anunțat la Gărâna XX în iulie și ce EVENIMENT va fi să vină pentru prima dată în RO cu trioul lui și poate și cu Fred Frith! Ultimul album abia lansat e unul ambiental-experimental ieșit întro bună măsură din canoanele celorlalte și teoretic doar pe jumătate al său:
* Stefan Rusconi & Tobias Preisig: ”Levitation” (2016)
...așa încât m-am concentrat mai mult sau mai puțin asupra anterioarelor albume proprii pentru reîntregirea și reîmprospătarea discografiei sale la care se observă, ca la polonezii Niechęć dinainte, evoluția și maturizarea venite natural odată cu timpul. Fără prea multe detalii, doar le enumăr aici cronologic în sens invers pe cele pe care le știu, cu ceva semne de întrebare în dreptul dublului set live” în Bremen, posibil o înregistrare bootleg”:
* Rusconi: „History Sugar Dream” (Qilin, 2014)
* Rusconi: „Revolution” (Bee Jazz, 2012)
* Rusconi: „Live in Bremen -2 CD- (2010)
* Rusconi: „It's A Sonic Life” (Sony Music, 2010), „tribute to Sonic Youth”.
* Rusconi Trio (Stefan Rusconi, Fabian Gisler & Claudio Strüby): „Stop & Go (Unit Records, 2006)
* Rusconi Trio: „Scenes and Sceneries (Brambus Records, 2003)

Despre trioul în sine descris la modul general, n-aș putea găsi cuvinte mai potrivite decât să le traduc pe cele de prezentare de pe ”www.rusconi.bandcamp.com”: având peste 300 concerte susținute de la înființare, trioul și-a dezvoltat o înțelegere aproape telepatică a dinamicilor care conduc și îmbină muzele individuale ale membrilor”. 

Ceea ce n-am niciun dubiu că va fi demonstrat pe viu în iulie la Gărâna!