luni, 14 ianuarie 2013

Scott Walker/Engel și albumul ”anti-Christmas” "Bish Bosch", cu "The Day The "Conducător" Died (An Xmas Song)"


Tot o trilogie - ca și Anton Newcombe de la The Brian Jonestown Massacre - a finalizat în decembrie 2012 chiar înainte de sărbători și veteranul și enigmaticul cantautor Scott Walker (69 ani...aka Scott Engel, fost frontman în The Walker Brothers) prin albumul "Bish Bosch" (4AD, 2012) al carui titlu are de-a face cu formele în slang la "bish = bitch"/ cățea, tîrfă, etc- și ”bish bosh”/ slujbă făcută sortat- dar în principal face trimitere directă la pictorul Hieronymous Bosch, respectiv la violența și bestialitatea umană zugrăvită de maestrul flamand în celebrul său tablou "Garden of Earthly Delights".
Un artist al contrastelor, plecând chiar de la...numele său real Engel, a cărei pronunție identică cu cea a lui ”angel/ înger” vine întro flagrantă disjuncție față de demonii pe care Scott îi exorcizează în cântecele sale, mai mult sau mai puțin aparent.


Scott Walker știe să se facă interesant și imprevizibil chiar față de cei care-i cunosc opera și ale căror așteptări cresc proporțional (sau cine știe...poate chiar exponențial?) cu decalajul mare de timp dintre 2 albume consecutive. O fațetă are mereu de-a face cu atmosfera albumelor precedente plasându-se pe o imaginară și continuă axă estetică, o alta vine cu ceva nou care rămâne de descoperit...dar care nu se relevă niciodată cu totul ”din prima”, ci invită la ascultări repetate. Și sunt convins că aceleași coordonate ar fi fost valabile și dacă nu era vorba despre un ciclu de albume, o trilogie.
Albumul "Bish Bosch" numit ”ambisimfonic” e tot ceea ce poate fi imaginat mai îndepărtat de ideea a ceva lejer și comod de ascultat și a fost înregistrat cu perechea ”mixed-media” de artiști britanici Iain Forsyth & Jane Pollard.
Primele 2 acte ale trilogiei, tot atât de neașteptate și incitante la vremea lor, au fost "Tilt" (1995) și "The Drift" (2006). De fapt metamorfoza în ceva foarte diferit de Walker Brothers și chiar față de albumele solo ”Scott 1-4” începuse chiar în 1984 cu ”Climate of Hunter” până s-a ajuns la muzica electrificată, inventivă și viscerală de acum, una a limitelor pe care autorul cu vocea sa unică le împinge spre un vizionar și transcendental ”forward thinking”. Nu reușește această experiență sonică singur, ci cu un staff mereu surprinzător și bine selecționat atât la capitolul muzicieni acompaniatori cât și la cel tehnic de producție, iar reviste importante din U.S, U.K. și nu numai (vorbesc de cele care pun preț pe originalitate și pentru care contează prea puțin spre deloc nr. de unități CD vândute) îl recomandă în cronici de la pozitive în sus și îl aleg ”albumul săptămânii/ lunii/...chiar albumul ”anului”.
Alt bun barometru, site-ul Metacritic -care oferă un punctaj de la 1 la 100 făcând o medie a recenziilor profesioniste semnate de critici importanți- a calculat din 27 astfel de recenzii, un scor mediu de 80: ceea ce înseamnă că ne aflăm fără nici un dubiu în fața unui album undeva spre superlativ.


Dacă ținem neapărat la încadrări stilistice, "Chanson" și "Avantgarde" ar mai fi doar alți 2 termeni în încercarea de descriere a muzicii "anti-crooner"-ului Walker, cu aceeași voce baritonală gravă dar totodată înălțător-teatrală pe un fundal cinematic și cu aranjamente austere realizate cu instrumentație neconvențională, acest album fiind considerat de mai mulți critici muzicali "cel mai dificil, dar și cel mai realizat din punct de vedere artistic". O bună carte de vizită a CDului este videoclipul regizat de Olivier Groulx la piesa "Epizootics!" pe care se aude insistent instrumentul tubax, o încrucișare între tubă și saxofon...Dar și alte piese se disting în neconfortabilul peisaj: amenințătoarea și electronizata "Tar", transcendenta piesă centrală de aproape 22 minute "SDSS14+13B (Zercon, A Flagpole Sitter)" sau tema finală cu titlul și ghilimelele care ne atrag instantaneu atenția nouă, românilor: "The Day the "Conducător" Died (An Xmas Song)" inspirată - ați ghicit - de execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu în ziua de Crăciun a lui 1989..."Then nobody waited for 'fire' ("Atunci nimeni nu aștepta comanda "foc") intonează aici Scott Walker pe fundalul unor clopote care sună funest.
Clipul "Epizootics!" e vizionabil pe site-ul casei de discuri 4AD, aici:.
http://www.4ad.com/news/8/11/2012/watchthevideoforepizooticsbyscottwalker


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu