joi, 29 iunie 2017

„Veni, Vidi...Vic(T)i(m)” estivalo-festivalier


...mai ales „vici” având în vedere că „reduta” numită scena românească de jazz și blues (muzicieni + public + media), altfel nu prea consolidată nici consistentă numeric, nici nu-i prea greu să fie cucerită de artiștii din zonele cu mult mai mare tradiție și impact al acestor genuri. Mai exact, muzicieni din eșaloanele 2, 3, 4, etc -până la nivelul celor de la gurile de metrou din marile metropole occidentale!- sunt la un nivel muzical care le permite să evolueze cu succes în fața unor audiențe mari din regiuni precum Balcani sau Asia. Cine nu e conștient de acest sistem existent de valori și de amplitudinea decalajelor se amăgește amarnic într-un iluzoriu păgubos, provincial...Cu-atât mai meritoriu din acest punct de vedere rămâne Gărâna Jazz Festival care a ridicat foarte mult, printro alchimie numai de Marius Giura știută, ștacheta jazzmen-ilor de primă ligă invitați, emanând un spirit urmat și de alte manifestări similare din țară, unele apărute între timp și dorind după sistemul „copy-paste” („copy-paste-lul”, cum îl numește cu tâlcul și umoru-i caracteristic, pe blogul său, Marcel Tolcea) să urmeze rețeta. Anul acesta și JazzTM-ul, dincolo de toate avatarurile și secretomania organizării, a avut un nivel bun, dincolo de discutabilul criteriu de aducere a câștigătorilor de premii Grammy (care ține cont prea puțin spre deloc de valoarea și autenticitatea intrinsecă a muzicianului/trupei, ci în primul rând de factori comerciali, audiență, cifra de vânzări/nr. de vizualizări/„like”-uri pe social media, etc...ca în „mainstream pop”). Și-ar mai rămâne pentru ambele festivaluri din cele 2 săptămâni consecutive de vară și problema alegerii unor prezentatori -eventual locali- mai adecvați, tot așa, nu pe criteriul notorietății de pe frecvențe naționale radio & TV, ci al asimilării noilor tendințe și apropierii de spiritul muzicienilor de pe scene...încât să nu mai fie posibilă pe viitor o gafă de genul „John” Garbarek din partea autointitulatului „cel mai bun prezentator român din toate timpurile”, tot mai evident de la an la an, depășit de evoluțiile noului jazz. Pentru că „lumea s-a obișnuit cu el”, nu prea mai „ține”, lumea/audiența se mai schimbă și evoluează și ea, chiar dacă lent (și la publicul de la Gărâna asta-i ceva evident). Iar dacă nici Ego-ul personal nu-i permite retragerea, ceva trebuie făcut pentru o schimbare necesară...

Următoarele albume le-am găsit potrivite pentru întâmpinarea celor vizați de titlul postării începută de circa 3 săptămâni, majoritatea americanilor și nu numai...venind cu un jazz „middle of the road” nu foarte sofisticat, estival, tipic caselor Motéma Music, Ropeadope sau Mac Avenue. Bineînțeles că minisetul de final aparține jazzurilor mai cu ștaif, în toate formulele existând cel puțin un muzician care a concertat în Ro (preferatelor le-am atașat și coperțile):

* Christian Scott aTunde Adjuah (tr) - Diaspora /The Centennial Trilogy (vol. 2)/ (Stretch Music/Ropeadope, 2017)....„in memory of Johnathan Demme”

* Adam Ben Ezra (bass, Israel) - Pin Drop (Ropeadope, 2017)



* Charnett Moffett (ac & el bass) - Music From Our Soul (Motéma Music, 2017)
....with: Pharaoh Sanders (t-sax), Stanley Jordan (gtr & piano), Cyrus Chestnut (p-no & keybs), Jeff "Tain" Watts (dr), Victor Lewis (dr), Mike Clark (dr)

* (Jack) DeJohnette, (Larry) Grenadier, (John) Medeski & (John) Scofield - Hudson (Motéma Music, 2017)
* Kevin Eubanks (gtr) - East West Time Line (Mac Avenue, 2017)

* Markus Reuter featuring SONAR and Tobias ReberFalling for Ascension (Ronin Rhythm Records, 2017)

* Wingfield, Reuter, Stavi, Sirkis (UK / Germany / ex-Israel) - The Stone House (MoonJune, 2017)
Acesta e preferatul meu din întreaga serie, un album „live in studio” de „fusion” inovativ, peisagistic și original al 4-tetului Mark Wingfield: guitar; Markus Reuter: Touch Guitars® AU8; Yaron Stavi: fretless bass & Asaf Sirkis: drums...în „gustarea” și asimilarea căruia constitue un avantaj cunoașterea, conform criticului John Kelman, a „sound”-urilor de la Stick Men, The Crimson ProjeKCt, Mark Wingfield's Proof of Light, Brian Eno, Kenny Wheeler, David Torn (anii '85-'90)...și cu-atât mai meritoriu cu cât improvizația electrică melodică, armonică, ritmică și texturală a celor 4 maeștrii ai rock-ului progresiv a fost înregistrată în sesiunile din La Case Murada/Catalonia/Spania întro singură zi din cele 6 plănuite pentru 3 albume (!) între care și unul al bateristului Sirkis cu claviaturistul sârb Vasil Hadžimanov prezent separat cu grupul său la Gărâna XXI (și audiat cu 2 materiale prezente mai jos).
Analiza extinsă, aici:
https://www.allaboutjazz.com/wingfield-reuter-stavi-sirkis-the-stone-house-by-john-kelman.php




* Vasil Hadžimanov Band feat. David Binney (sax) - Alive (MoonJune, 2016)
* Vasil Hadžimanov Band - Života Mi (PGP RTS/Serbia, 2009)

* Sebastian Spanache Trio - The Furnace (2017)



* Alexi Tuomarila - Kingdom (Edition, 2017)
....Alexi Tuomarila: p-no; Mats Eilertsen: d-bass; Olavi Louhivuori: dr


* Zem Audu (sax, Niger/UK/US) - Spirits (Origin, 2017)...with Mike Stern (gtr)
* Oded Tzur (t-sax) with Shai Maestro, Petros Klampanis & Ziv Ravitz - Translator's Note (Yellowbird/Enja, 2017)
* Ferenc Snétberger (gtr, with Anders Jormin & Joey Baron) – Titok (ECM, 2017)
* Mat Maneri, Evan Parker, Lucian BanSounding Tears (Clean Feed, 2017)
* Helge Lien Trio - Guzuguzu (Ozella, 2017)
* Arve Henriksen (tr, Norway) - Towards Language (Rune Grammofon, 2017)
* Verneri Pohjola (tr, Finland) - Pekka (Edition, 2017)








miercuri, 14 iunie 2017

Printre altele, niște revelații: noile albume Crown Larks și Grand Orchestre du Tricot


* Mat Maneri, Evan Parker, Lucian BanSounding Tears (Clean Feed, 2017)

Dintotdeauna și în mai toate stilurile și curentele muzicale, vioara, viola și asociatele din aceeași familie de instrumente cu corzi (minus contrabasul), când n-au fost „ajutate” de efecte, mi s-au părut instrumente triste. Iată o nouă confirmare că nu-i vorba doar de o senzație subiectivă personală, viola „plângăcioasă” a lui Mat Maneri care se reflectă din chiar titlul albumului său „Lacrimi sunătoare”. Apariția aceasta e încă o șansă pentru fanul de jazz din România care se pretinde cu ștaif să asimileze tipul de jazz mai...complicat (ca să nu-i spun „ermetic”) marca portugheză a prolificei case Clean Feed după „Spiritul Piteștiului”, discul recent tot din 2017 despre care-am scris pe-aici al formulei Trespass Trio, cu Martin Küchen: sax, Per Zanussi: d-bass & Raymond Strid: dr & perc.
Motivul principal însă nu e americanul la violă (nu că acesta n-ar merita!) ci tot unul românesc, pianistul clujean Lucian Ban stabilit la New York și colaborator apropiat în ultimii ani al liderului Mat. Aceluiași fan care a evitat edițiile intermitente ale festivalul Jazz & More...(Sibiu) al lui Mircea Streit sau altele orientate similar i se mai oferă acum în plus și șansa să-l audă pe acest disc pe unul dintre saxofoniștii alto și soprano esențiali ai scenei „free jazz/free improvisation” europene, britanicul veteran de 73 ani și maestru al tehnicilor extinse de interpretare, Evan Parker. Dacă nici așa nu reușește asimilarea, ipoteticul fan jazzofil român va rămâne sau își va completa colecția cu anterioarele albume ale pianistului de origine română, cu un jazz mai accesibil pentru el:
* Lucian Ban & Mat Maneri - Transylvanian Concert (ECM, 2013)
* Lucian Ban Elevation (Abraham Burton, John Hébert, Eric McPherson with special guests Mat Maneri & Gavril Țărmure) - Songs from Afar (Sunnyside, 2016)



* Nova Collective (ex-Haken, BTBAM, Trioscapes, Cynic) - The Further Side (Metal Blade, 2017)...."jazz prog"
* Harvey Mandel (gtr) - Snake Pit (Tompkins Square, 2016)
    * Harvey Mandel (gtr) - Cristo Redentor...Plus Selected Sessions (1968/Raven, 2003)

Albumul Nova Collective este unul dintre acelea la care se spune că, sfidând regulile raționale, rezultatul final depășește suma strict aritmetică a termenilor (membrii trupei), în sensul că muzica oferită e peste așteptări, diferită și superioară stilistic, față de ceea ce cântă, mai simplist, trupele de unde provin, dominant „metalice”. N-au fost rare cazurile în istoria rockului când supergrupurile, chiar formate din celebrități, au eșuat, aici însă din fericire nu e cazul iar după ce-am ascultat și primul album Trioscapes - Separate Realities (2012), am observat asemănări destul de mari cu Nova Collective.
Veteranul chitarist inovator de blues-rock american de 72 ani puțin cunoscut pe la noi, deși a activat în cea mai bună perioadă a trupei Canned Heat (când fusese poreclit „The Snake” din cauza liniilor sale sinuoase la chitară) a ieșit la suprafață anul trecut din/pentru această „Gaură de Șarpe” cu 8 piese originale instrumentale având toate titluri scurte, respectiv primul album larg distribuit după aproape 2 decade (!)...și care de la primele note din deschiderea temei-titlu ne amintește că autorul a cântat la viața lui cu alde Jeff Beck, John Mayall și The Rolling Stone. Am aflat că ar fi apărut un album și mai nou, „Snake Attack” (2017) pe care nu-l știu încă, în schimb vă recomand suplimentar albumul său seminal de debut din 1968, reeditat pe CD cu bonusuri în 2003 și deseori citat ca sursă de influență pentru alții. Observați și „înrudirile” grafice ale coperților celor 2 albume pe care-aș fi putut foarte bine să le includ ca subiecte pe blogul paralel
http://victimofspecialrock.blogspot.ro/

https://www.allaboutjazz.com/harvey-mandel-snake-pit-by-doug-collette.php





De noul album Arto Lindsay: „Cuidado Madame” m-am ocupat în postarea „Arto Lindsay strikes again”, cred că și de ultimul Colin Stetson: „All This I Do For Glory” (Kartel Music Group, 2017), ori doar l-am semnalat. Le-am regăsit pe ambele printre primele 10 în lista din link-ul de mai jos, alături de alte albume diverse și interesante:
http://observer.com/2017/06/best-experimental-albums-so-far-2017/

* Dálava (Aram Bajakian & Julia Ulehla) - The Book of Transfigurations (Songlines, 2017)
* Bearthoven - Trios (Cantaloupe Music, 2017)
* CP Unit (Chris Pitsiokos: sax, Brandon Seabrook: el-gtr, Tim Dahl: el-bass, Weasel Walter: dr) - Before The Heat Death (Clean Feed, 2017)
* Joshua Abrams & Natural Information Society - Simultonality (Eremite, 2017)
* Bill Brovold & Jamie Saft - Serenity Knolls (RareNoise, 2017)
* Crown Larks - Population (Already Dead Tapes + Satellite Records, 2017)
* Mako Sica - Invocation (FeedingTube, 2017)...„postrock”
........
* Mako Sica - Dual Horizon (La Societe Expeditionnaire, 2010)
* Mako Sica - Noise Attic Session 2 (Plustapes, 2009)

Cele mai reușite, după părerea mea, din seria de 7 titluri de mai sus (cele 2 Mako Sika din final fiind mai vechi, pentru completare și aprofundare), sunt noile Crown Larks și Mako Sica dintre care, pentru prima trupă din Chicago de „Ciocârlii încoronate” (traducere aproximativă), s-au folosit în ideea descrierii stilului foarte eclectic, următorii termeni:

https://crownlarks.bandcamp.com/album/population
„experimental art rock drone krautrock maximal minimal no wave noise now wave pain is luvv postpunk psych space Chicago”
„polyrhythmic post punk // eccentric noise lullabies // machine-tooled no wave // free jazz-inflected krautrock” -  PURE CRED
„Crown Larks threw psych-rock, noise music, and free jazz into one pot and stirred until the whole thing combusted.” – Stereogum

https://youtu.be/IWujjtMBOw0
https://youtu.be/VWew1mTSHqk

Muzica acestui nou album Crown Larks e din aceea atât de densă și surprinzătoare încât poți descoperi câte ceva la fiecare reascultare, din nou și din nou...ori nu cumva acesta o fi dezideratul principal, mărturisit sau nu, dorit de orice muzician sau trupă?























* Grand Orchestre du Tricot (Valentin Ceccali / Tricollectif / France) - Atomic Spoutnik (Tricollection, 2017)
* Laurent Coulondre (keybs, organ & p-no) - Gravity Zero (Sound Surveyor Music, 2017)

Când o perioadă mă ocup de mai  multe apariții dintro scenă anume, îmi propun apriori pentru următoarele postări să evit aceeași zonă muzicală, pentru o anumită dispersie a subiectelor și acoperire geografică cât mai echidistantă. Deci nici pomeneală intenția de data asta să focalizez pe ceva din noul jazz francez care-a ocupat mai multe recente postări. Numai că iată, noi și noi apariții de valoare imposibil de ignorat nu mă lasă să-mi respect algoritmul și până la urmă albumele astea primează pe acest blog, trecute și analizate prin filtre personale dar ținând cont și de opinii ale altor melomani și critici ca subiectivismul să fie cât mai mic.
„Sputnik-ul Atomic” este un album-concept ridicat la un nivel următor, compus de bandlider-ul basist și violoncelist Valentin Ceccali, un dublu voiaj imaginar ludic derulat în paralel: pe de o parte o odă a inocenței unui copil și respectiv, distinctă și complementară, fantezia onirică stelară a unui adult evadat dintro realitate sordidă. Totul se derulează în 9 capitole separate arbitrar, dar de fapt întro singură suită cu 2 povestitori principali în care se ciocnesc jazz modern creativ (cum prefer eu să numesc „free jazz/improv”), prog-rock experimental, clasic contemporan și acel stil povestit greu traductibil în românește de-i spune „spoken word”, totul fuzionând întro formă muzicală unică perfect interpretată de 11-tetul Le Grand Orchestre du Tricot sub bagheta autorului și pusă în scenă ca spectacol exact în urmă cu 2 ani (16 & 17 iunie 2015), cu tot arsenalul de proiecții și lumini, la Teatrul din Orléans. O experiență de neuitat, declară criticii și spectatorii, imortalizată audio pe albumul care-a apărut la începutul lui 2017 cu câteva inserturi vizionabile pe YT și Vimeo.
http://www.citizenjazz.com/Grand-Orchestre-du-Tricot.html

#1 Décryptage {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=rHCMCED_IjU

#2 Mémoire {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=E3lqISvxDJs

#3 Décollage {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=Fhh77JMiElA

#4 Remappage {ATOMIC SPOUTNIK} / André Robillard
https://vimeo.com/201972948

LINE-UP:
- André ROBILLARD : textes, voix, guitare
- Robin MERCIER : textes, voix
- Théo CECCALDI : violon, alto, clavier, voix
- Gabriel LEMAIRE : saxophones, clarinette, voix
- Quentin BIARDEAU : saxophones, clavier, voix
- Jean-Brice GODET : clarinettes, dictaphones, voix
- Roberto NEGRO : claviers, guide-chant, effets, voix
- Guillaume AKNINE : guitares, banjo, voix
- Valentin CECCALDI : violoncelle, basse, voix, composition, direction artistique
- Adrien CHENNEBAULT : percussions, objets, voix
- Florian SATCHE : batterie, objets, voix

Imponterabil și flotant, conform titlului „Gravitate Zero”, e și albumul cu doar 2 tipuri de instrumente, clape și tobe, al organistului pianist Laurent Coulondre care face parte dintro generație a unui jazz „decomplexat”, disc distins cu „La Révélation Jazz” în cadrul premiilor Victoires de la Musique. Blogul „republicofjazz” face o asociere -mai mult din punctul de vedere al energiei degajate, cred eu, ținând cont de majorele diferențe- cu muzica spectaculoasă a americanilor Snarky Puppy, remarcându-i și pe toți cei 4 bateriști implicați alături de pianist, separat câte unul sau mai mulți: Martin Wangermée, André Ceccarelli, Yoann Serra și Cyril Atef.



                                                                    Tricollectif / France



Se apropie, apropo de Snarky Puppy, festivalul Gărâna XXI, așa încât o să închei cu 3 noi apariții să le spun așa, „în ton” cu ce se va întâmpla în cele 4 seri de iulie în Valea Lupului, mai toți artiștii de mai jos fiind prezenți cândva acolo sau urmând să sosească. Atenție la cele „7 Secrete” care este adevăratul „cântec de lebădă” al chitaristului american pionier în „fusion” dispărut de pe scena vieții pe 19 februarie curent la 73 ani...și totodată primul material de studio cu reînființata 11th House după 41 ani! Nici bateristul Alphonse Mouzon din formula cu 3 membri originali nu s-a mai putut bucura de acest album finalizat de „comeback”, ne-a părăsit și el înaintea lui Larry Coryell, în ziua de Crăciun din decembrie trecut...

* Larry Coryell's 11th House - Seven Secrets (Savoy Jazz, 2017)
   - Larry Coryell (gtrs); Julian Coryell (gtr): Randy Brecker (trumpet); John Lee (bass); Alphonse Mouzon (drums & Keybs); Dennis Haklar (ac-gtr)

* Arve Henriksen (trumpet / Norway) - Towards Language (Rune Grammofon, 2017)
* (Jack) DeJohnette, (Larry) Grenadier, (John) Medeski & (John) Scofield - Hudson (Motéma Music, 2017)
Trompeta norvegianului Henriksen trecută prin efecte electronice sună, de la piesă la piesă, ca un flaut de bambus, ocarină, balon care pierde aer sau -dacă totuși se apropie de sunetul specific trompetei- ca a unui Miles Davis de pe „Bitches Brew”, dar la o turație mult scăzută. Atmosfera sacră și camerală la care contribuie și „sample-manipulators” Jan Bang și Erik Honoré este când tensionantă ca într-un imaginar film de groază, când calmă cu momente de mare frumusețe, ca de ex. în scurta piesă finală cu fler medieval „Paridae” în care Arve își folosește și vocea, în timp ce trompeta ni-l reamintește de data asta pe Jon Hassell.

„Hudson”, cu triplul sens de titlu de cântec, album și trupă/formulă, e un tribut adus văii care-a găzduit festivalul de la Woodstock din 1969 și creație a 4-tetului stelar american incluzând piese proprii și evergreen-uri Bob Dylan, The Band, Jimi Hendrix și Joni Mitchell. Albumul ar putea fi spicuit de John Scofield în apropiata sa apariție de la Gărâna XXI din iulie, chiar dacă chitaristul vine cu formula mai veche Überjam. Îl dorim și-l așteptăm cândva la Gărâna sau la Timișoara Jazz în iarnă și pe organistul John Medeski.








miercuri, 7 iunie 2017

În vizor, Live Maria Roggen


Când i-am citit prima oară numele nici n-am știut că „Live” e altceva decât sensul din engleză (și că se și pronunță probabil diferit), chiar plasat în fața restului numelui întro înșiruire din care le focalizam atunci pe interesantele Maria Kannegaard și Silje Nergaard. Abia relativ recent am descoperit-o pe vocalista-violonistă norvegiancă de 47 ani care adună în jurul ei atât muzicieni veterani consacrați cât și tineri în ascensiune la început de carieră, cu o evoluție naturală de la albumele de covers și standarde, oricum interpretate foarte original ca vocalistă principală în grupul Come Shine cu materialele de studio:

* Come Shine - Red and Gold (Jazzland, 2014)
* Come Shine - Do Do That Voodoo (2002)



...trecând prin experiențe/colaborări/formule de grup profilate pe tango, muzică de copii sau neo-clasică treptat din ce în ce mai sofisticate și care i-au adus mai multe premii și onoruri, între care și albumele:

* V.A. (Norway) - Go' natt (Jazzland Recordings, 2009)
"12 folk lullabies children songs from 6 of the finest female/mothers singers: Live Maria Roggen, Torun Eriksen, Beate S. Lech, Solveig Slettahjell, Kari Bremnes & Silje Nergaard"
* Trondheim Voices - Improvoicing (MNJ, 2010)
  - Percussion, Drums – Marilyn Mazur
  - Piano – Jon Balke
  - Voice – Anita Kaasbøll, Heidi Skjerve, Ingrid Lode, Kirsti Huke, Live Maria Roggen, Silje Karlsen, Siri Gjære, Sissel Vera Pettersen*, Tone Åse, Torunn Sævik

...până ajungem la albumele solo și concertele-tribut care-o definesc cel mai bine:




* Live Maria Roggen (Norway) - Apokaluptein (Kirkelig Kulturverksted, 2016)....„commissioned work for the 2016 Vossajazz”
* Live Maria Roggen - Circuit Songs (Jazzland Recordings, 2007)
- Four tribute concerts „For Radka (Toneff)” together with Arild Andersen, Jon Eberson and Jon Christensen, including in the Norwegian National Opera.

https://www.youtube.com/watch?v=tXZbyagUG-A
https://www.youtube.com/watch?v=dwVr2KWC8Wk
https://www.youtube.com/watch?v=dJJ2u3P-79Q

Mai adaug seriei un album fără Maria dar care-l implică pe pianistul din Come Shine:
* Øystein Baadsvik (tuba), Erlend Skomsvoll (p-no) & The Trondheim Soloists - Ferry Tales (BIS/Klassik Center Kassel, 2010)




Îmi rămân deocamdată necunoscute cele 2 albume LMR cu pianistul Helge Lien:
* Live | Lien ‎– Låvesalg (Jazzland Recordings, 2011)
* Live Maria Roggen & Helge Lien ‎– You (Ozella, 2016)

marți, 30 mai 2017

Jazz Flash (mai 2017)


- Albume noi remarcabile de jazz progresiv și cinematic, francezii fiind la debut:

* Notilus (5-tet / France) – Notilus (Denovali, 2017)
* Equally Stupid (Finland) – Escape from the Unhappy Society (Eclipse Music, 2017)





















- Vine la Gărâna XXI în iulie din Belgrad ca actor, pianist, compozitor și „band leader” școlit la Berkeley University în Boston:

* Vasil Hadžimanov Band feat. David Binney - Alive (2016)
              * Vasil Hadžimanov Band (Serbia) - Zivota Mi (2009)





















- Jazz modern fără multe „complicații”:

* „Reverend” Chris (Marsceill) (p-no, voc) - @etude (Self Produced, 2016)
* Jørgen Emborg Quartet (feat. Mathias Heise: harmonica) - What's Left (Stunt, 2017)
* Louis Hayes (dr) - Serenade for Horace (Blue Note, 2017)
* Diana Krall - Turn up the Quiet -Unofficial Release- (Verve, 2017)
* Tim Armacost (sax) (feat. Robert Hurst & Jeff "Tain" Watts) - Time Being (Whirlwind Recordings, 2017)
* Nick Finzer (tb) - Hear & Now (Outside in Music, 2017)
* Kevin Eubanks (gtr) - East West Time Line (Mac Avenue, 2017)
* David Gilmore (gtr) - Transitions (Criss Cross Jazz, 2017)

- 3 noi "acte" de la ACT Music (& Vision), primele 2 tipice iar al 3-lea, mai curând pretabil esteticii muzicale a diviziei ECM New Series, aducând în actualitate muzica medievală a unui teolog, seminal călugăr reformator protestant și compozitor german din sec. XVI (surprinzătoare este și implicarea trombonistului suedez Nils Landgren cunoscut pentru desele sale devieri spre curente din „mainstream”):

* Youn Sun Nah (Korea) – She Moves On (ACT Music, 2017)
       ....„New York set with Jamie Saft, Marc Ribot & Ulf Wakenius”
* Emile Parisien, Vincent Peirani, Andreas Schaerer, Michael WollnyOut of Land (ACT Music, 2017)
* Martin Luther/Jeanette Köhn, Knabenchor Hannover, Capella de la Torre, Nils Landgren & Friends - New Eyes On Martin Luther (ACT Music, 2017)





- Trompetiști noi tineri și remarcabili, prima (pentru că Yazz este o „ea”) cu un album de „World Jazz” insidios numit „Sabotoarea” fuzionând reușit moduri arabice melodice „maqam” cu jazzul modal de tip Miles Davis era „Bitches Brew” la care este ajutată de Shabaka Hutchings (b-clar) și Naadia Sheriff (el-piano)...în timp ce americanul Justin Walter din Michigan folosește pe ambele titluri un sintetizator analogic din anii '70 inserând electronici atmosferice (cu pasaje uneori cam trenante, din păcate) care amintesc de inovațiile veteranului Jon Hassell:

* Yazz Ahmed (Bahrain/UK) - La Saboteuse (Naim, 2017)
* Justin Walter (EVI trumpet) - Unseen Forces (Kranky, 2017)
   * Justin Walter - Lullabies and Nightmares (Kranky, 2013)
























- Jazz „soft & easy” atipic pentru RareNoise pe un album pe care starul rock Iggy Pop cântă în 3 piese: 

* Jamie Saft, Bobby Previte, Steve Swallow with Iggy PopLoneliness Road (RareNoise, 2017)



- Rarități valoroase cu formula unui chitarist avangardist inovativ dar meteoric (ca și acompaniatorii !?). „Gout” se zice că a fost finanțat la vremea lui de Miles Davis, ar fi ieșit exemplarul promoțional, dar n-a fost îndeajuns pentru staff-ul de la Columbia să supravizeze albumul să apară presat într-un tiraj oarecare, una dintre cauzele probabile fiind faptul că Art Jackson era dependent de droguri...
În era digitală albumul s-a răspândit prin formatele tipice în 2012 și 2016 (vezi link-urile), singura apariție a chitaristului în afara celor 2 albume fiind, conform www.discogs.com, pe un album de „Alternative Rock, Hardcore, Punk” din 2001:

* Art Jackson's Atrocity - Gout (rec. Columbia, 1974/Unofficial rel. 2012)
         ....„One of the great lost experimental jazz/rock albums”
* Art Jackson's Atrocity - Live In Europe (1975)
http://werelateforclass.blogspot.ro/2016/03/71-art-jacksons-atrocity-gout-2016.html
http://werelateforclass.blogspot.ro/2017/05/72-art-jacksons-atrocity-live-in-europe.html

  * The Streetwalkin' Cheetahs (with Art Jackson) – Waiting For The Death Of My Generation (2001)




- „Modern Creative / Free Improv” (numai pentru cunoscători):

* Craig Taborn & Ikue Mori - Highsmith (Tzadik, 2017)
* Mary Halvorson & Sylvie Courvoisier - Crop Circles (Relative Pitch, 2017)
* Tristan Honsinger, Nicolas Caloia & Joshua Zubot - In the Sea (Relative Pitch, 2017)
* Matt Chandler, Ross Stanley, Eric Ford - Astrometrics (33 Jazz Records, 2017)
* Han Bennink Trio - Adelante (Instant Composers Pool, 2017)






















vineri, 12 mai 2017

Jazz Flash (aprilie/mai 2017)


* Alice Coltrane - World Spirituality Classics 1: The Ecstatic Music Of Alice Coltrane Turiyasangitananda (Luaka Bop, 2017)
Compilația demarează o serie ce-i pune în evidență clasicei artiste mai ales calitățile vocale. Însă pe cât de mult m-a încântat muzica ei „extatică”, pe-atât m-a dezamăgit compilația înrudită stilistic și insistând tot pe vocile numeroase care, contrar titlului, sunt mai toate banal-pământene:
* Sun Ra and His Interplanetary Vocal ArkestraThe Space Age Is Here to Stay -Compilation 1958-1985- (Modern Harmonic, 2016)



* Trombone Shorty (Troy Andrews) - Parking Lot Symphony (Blue Note, 2017)
* Ben Sidran (p-no, voc / France) - Picture Him Happy (Nardis, 2017)
2 voci masculine cu jazzuri din acelea simpluțe cu șanse la premii Grammy, etalon cel puțin la fel de dubios al valorii autentice în jazz precum sunt Oscarurile în film...

* Stephan Meidell (gtr, bass / Cakewalk) - Metrics (Hubro, 2017)
* Cakewalk (Norway) - Ishihara (Hubro, 2017)
Recent mă plângeam de 2 producții Hubro recente mai insipid-trenante, dar acestea de azi, dimpotrivă, se ridică la standardele înalte obișnuite ale casei scandinave chiar atunci când, lipsind improvizația, se îndepărtează de „jazz”. Mai ales al 3-lea album al trioului Cakewalk cu o muzică „rock electro industrial cu supratonuri progresive”, imprevizibilă și schimbătoare „precum clima din Marea Nordului”:
http://teamrock.com/review/2017-04-13/cakewalk-ishihara-album-review



* Trespass Trio (Sweden) - The Spirit Of Pitești (Clean Feed, 2017)
....Martin Küchen: sax, Per Zanussi: d-bass & Raymond Strid: dr & perc
Deși e de salutat un nume românesc, probabil singurul de pe o copertă de disc portughez de la Clean Feed, „spiritul” nu-i unul cu care să ne mândrim, unul malefic pentru că se referă la experimentele spălărilor pe creier aplicate ca metodă de „reeducare” a condamnaților politic în penitenciarul din Pitești timp de circa 4 ani în perioada stalinismului anilor '50. Și albumele anterioare ale formulei au fost tot de tip concept narativ cu subiecte istorice dramatice, dar măcar acesta cel mai nou, fie și numai datorită titlului, ar trebui să trezească curiozitatea fanilor de jazz din Ro ca un eventual punct de plecare pentru vastul catalog portughez din care luna trecută am postat despre 2 albume recente de la Clean Feed mult mai accesibile decât majoritatea celorlalte.
             * Trespass Trio - Bruder Beda (Clean Feed, 2012)
             * Trespass Trio + Joe McPhee (Angles, Trio X) - Human Encore (Clean Feed, 2013)



* Sefi Zisling (tr, fl, perc) - Beyond The Things I Know (Raw Tapes Records, 2017)
* Robert Dick (c-bass flute) - Our Cells Know (Tzadik, 2016)
* Klaus Gesing (b-clar, s-sax), Björn Meyer (el-bas), Samuel Rohrer (dr, perc) – Amiira (Arjuna Music, 2016)
....3 albume bune cu suflători în prim-plan fac trecerea spre jazzul divers de genul feminin, calup din care le-am remarcat cu albume peste așteptări pe Linda Oh și Tina May și din care face parte și o cântăreață româncă emigrată în Canada:
* Ingrid Laubrock (saxes) - Serpentines (Intakt, 2016)
* Amanda Monaco (gtr) - Glitter (PosiTone Records, 2017)
* Andrea Motis (voc, tr / Spain) - Emotional Dance (Impulse!, 2017)
* Linda May Han Oh (bass, voc) - Walk Against Wind (Biophilia Records, 2017)
* Diana Krall - Turn Up the Quiet (Verve, 2017)
* Monica Chapman (Ro/Can) - Small World (Self Produced, 2017)
* Carmen Souza (Cape Verde Islands) - Creology (Galileo Music Communication, 2017)
* Quercus (June Tabor, Iain Ballamy, Huw Warren) - Nightfall (ECM, 2017)
* Tina May with the Andy Lutter TrioCafé Paranoia: Sings Mark Murphy (33 Jazz, 2017)





„Piano Jazz” cu grade diferite de sofisticare, barometrul meu imaginar și subiectiv ordonându-le în urcare conform acestui criteriu până la albumul trioului italian care face referire la ilustrul general și om politic din sec. XVIII Giuseppe Garibaldi, „fondatore della Repubblica”:
* David Kikoski (p-no) - Kayemode (Criss Cross Jazz, 2017)
* Alexi Tuomarila - Kingdom (Edition, 2017)
....Alexi Tuomarila: p-no; Mats Eilertsen: d-bass; Olavi Louhivuori: dr
* Helge Lien Trio - Guzuguzu (Ozella, 2017)
* Mark de Clive-Lowe (p-no, keybs) - Live at the Blue Whale -EP- (Ropeadope, 2017)
* Roberto Negro (p-no, Italy) - Garibaldi Plop (Tricollectif, 2017)
http://www.birdistheworm.com/recommended-roberto-negro-garibaldi-plop/



* Shake Stew [Lukas Kranzelbinder (bass)'s Septet / Austria] - The Golden Fang (Traumton Records, 2016)
Excelent album de jazz bine „agitat” și dozat de septetul austriac dominat de suflători.






duminică, 7 mai 2017

Despre Thomas de Pourquery și „Fiii (sau Sunetele) iubirii”...cu bonus „asincron”


E anunțat în line-up la JazzTM 2017, odată cu spectaculosul Christian „aTunde Adjuah”Scott, acest tânăr saxofonist „celest” Thomas de Pourquery care, dincolo de suspecte epitete bombastico-jurnalistice, e unul cu-adevărat remarcabil din noul val francez. Crearea noului său dublu-set a urmat unui vis personal „incredibil” avut de Thomas întro noapte de februarie 2016, un vis la propriu descris de autor pe larg mai jos în link, ca o poveste în care energia și ADN-ul trupei Supersonic i-au intrat sub piele devenind o senzație fizică! Vis care i-a declanșat muza inspiratoare și care, freudian analizat, ar fi reflexul subconștient al celui care vrea în primul rând sieși să-și dovedească abilități componistico-interpretative dincolo de prelucrări și adaptări de până atunci ale muzicii „cosmice” a lui Sun Ra sau standarde clasice etalate în gen Broadway. Și sunt destule argumente că „i-a ieșit pasența” pe ceea ce aș anticipa eu încă de pe acum să-l consider unul dintre „discurile anului” în jazz. Nu doar francez, nu numai la casa Label Bleu ci la scară globală și nicicum pe de regulă îngusta felie „Avant-Garde / Free / Spiritual / Cosmic Jazz”. Pentru că în originalitatea sa indiscutabilă „aventura” aceasta care-l împinge pe Sun Ra doar undeva în plan subliminal, cu un nivel normal de răbdare și concentrare, rămâne una accesibilă neincluzând asperități greoaie, disonanțe sau solouri (lungi) complicate ori încrucișări instrumentale sofisticate, deci n-ar trebui să intâmpine dificultăți de receptare și/sau reclamarea unui anume bagaj anterior acumulat. De remarcat și ceva destul de rar auzit în jazz: vocile tip „chorus” masculine, un atu cert al albumului lansat pe format analogic vinil. Cu titlu cu dublu sens, „fii (băieți)” în engleză înseamnă totodată și „sunete” în limba lui Voltaire, ceea ce mi se pare chiar și mai „la obiect” în acest caz:
* Thomas de Pourquery & Supersonic (France) - Sons of Love -2 LP- (Label Bleu, 2017)

http://republicofjazz.blogspot.ro/2017/03/thomas-de-pourquery-supersonic-sons-of.html

„Après avoir vécu une si belle histoire avec le Supersonic et le premier album, je n’envisageais pas retourner en studio en enregistrer un second. Je ne me voyais ni écrire de la musique pour ce groupe qui est né avec les chefs-d’oeuvre de Sun Ra (je me disais "Qui suis-je, moi Thomas, pour passer après ce génie?!"), ni faire un "Play Sun Ra volume II"…
Je me suis presque résolu à cette idée que l’histoire s’arrêterait là… jusqu’à cette nuit de février 2016 pendant laquelle je fis ce rêve incroyable… J'étais une toute petite souris volante et me trouvais au milieu de Supersonic qui jouait dans un immense hangar. Je pouvais voler et aller partout, presque toucher les clefs du saxophone, me lover sur une cymbale, et puis tout d'un coup sauter sur les cordes du piano, c'était fou !
Mais ce qui était encore plus fou, c'était le son et l’énergie de ce que j’entendais. J'étais stupéfait, littéralement transporté et pouvant pour la première fois entendre mes tant aimés Edward, Laurent, Fabrice, Frederick et Arnaud avec une oreille extérieure. J'avais bien conscience auparavant que mon groupe avait une énergie et une alchimie qui lui étaient propres, mais dans ce rêve, l'ADN de Supersonic est devenu une sensation physique, il s'est inscrit dans ma chair.
A mon réveil, une porte s’était ouverte, grande ouverte, cela m’est apparu comme une évidence, il ne suffisait que d’écrire des prétextes, ou plutôt des pré-textes, des terrains de jeu pour mes 5 camarades, dans lesquels nous inventerions le texte, la narration, les discussions et la matière tous ensemble . Il ne me fallait dessiner que le cadre. La problématique remplie d’égo du compositeur devant "sa vie, son oeuvre" et sa page blanche avait miraculeusement disparu !
Le mois suivant, béat, j’ai travaillé jour et nuit, pour écrire toutes ces idées, les transes et les mélodies qui arrivaient comme par magie ; habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner le groupe, comme nous l’avons fait avec tant de bonheur ces 3 dernières années, en concerts à travers le monde.
C’est ainsi qu’est né le tome 2 de l’histoire de Supersonic, oiseau parti du nid divin de Sun Ra et qui maintenant prend son envol: il s’appelle Sons Of Love."  Thomas de Pourquery

http://www.fipradio.fr/actualites/thomas-de-pourquery-retrouve-les-supersonic-sur-sons-love-26366

„Trois ans après son hommage à Sun Ra, le saxophoniste céleste continue ses explorations soniques sur un nouvel album prévu en mars.
De son propre aveux Thomas de Pourquery ne pensait pas retourner en studio avec le Supersonic mais il nous dit avoir eu un nouveau rêve. Un de ces songes cosmiques et poétiques qui l'avait déjà inspiré pour l'album Play Sun Ra, consacré par les Victoires du Jazz en 2014 . Depuis le saxophoniste et crooner avait multiplié les expériences, en duo avec avec le guitariste Maxime Delpierre pour VKNG, avec le Red Star Orchestra pour l'album Illumination ou avec ses complices de toujours Jeanne Added, Anne Paceo, Fred Pallem, Andy Emler, Daniel Zimmermann, Sylvain Rifflet et bien d'autres.
Sans doute inspiré par la longue tournée à travers le monde avec son projet "Sun Ra", et habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner ce quintette génialement dingue, Thomas de Pourquery s'est donc lancé dans l'écriture de cette deuxième aventure nommée Sons Of Love. Il faudra attendre le 3 mars via Label Bleu pour découvrir les nouvelles transes et les mélodies intersidérales de Thomas de Pourquery & Supersonic.”

„French Space Jazz influenced by Sun Ra” (de)scrie „21st Century Sounds” sub postarea întregului album ascultabil integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=0p7wtc9yaPI
























Din al 2-lea link ați aflat de „multiplicările” experiențelor post-„Play Sun Ra”, iată cu ce albume în format digital vă mai pot fi de folos în ceea ce-l privește pe el direct și pe mentorul său muzical și spiritual:

* Red Star Orchestra feat. Thomas de Pourquery - Broadways (Label Bleu, 2016)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Play Sun Ra (Quark, 2014)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Noisiel -live- 13.02.2015

* Sun Ra and His Interplanetary Vocal ArkestraThe Space Age Is Here to Stay -Compilation 1958-1985- (Modern Harmonic, 2016) (vezi postarea următoare)

Bonusul postării, o nouă și minunată simfonie claviaturistică a pianistului japonez depistat se pare la timp cu cancer la faringe în 2014, din moment ce aflat încă în recuperare a avut inspirația și energia pentru adevărata terapie tămăduitoare:
* Ryuichi Sakamoto - async (Commons/Milan, 2017)
...la care, printre alții, au contribuit David Sylvian și Bernardo Bertolucci (voc), Christian Fennesz (gtr) și Arseny Tarkovsky (prin versuri, Arseny fiind tatăl celebrului regizor rus Andrei Tarkovsky)
(Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=IGeoSorlVyY